Prin cate cuvinte
am trecut... a ramas doar unul sec
Mi-e greu sa-ti
spun, nici eu nu cred, dar nu te mai iubesc.
Ma mint in
fiecare zi ca e de-ajuns si te-am uitat,
Dar c-o placere
sadica... tu imi devi chiar si mai drag!
Iau o gura de aer
si-mi pare ca-nghit intregul univers,
Dar tu-mi ramai
in gat atarnat mereu de-acelasi vers!
Inchid ochii si
printre degete te scap voit in sufletu-mi intunecat...
Ghicesti? Nu
pot... Vad cum ne re-ntalnim la nesfarsit in acel parc
Ating si lemnul
bancii pe care impreuna am stat
Ii simt si
parfumul ud al lemnului ca atunci cand prima data ne-am sarutat...
Prin cate cuvinte
am trecut, toate au fost povesti,
Dar stiu ca
sufletul nu ti-e gol... ti-e greu...
Oricat de mult te
minti si tu...
... inca iubesti
ce am iubit si eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu