sagar

de dragul vremurilor de demult...
ploaia a adus iar seara pe cer trasa de un nor
desi demult aducea si in suflet tristetea... acum pare sa fi pierdut-o pe un drum laturalnic
ma gandeam...
de cate ori ploaia nu a plans cu lacrimi de gheata din ochi invaluiti de amarul timpului?
de cate ori nu a pretins in locul celor care au plecat ca de fapt ar vrea sa se intoarca?
de dragul vremurilor de demult ploaia pentru mine nu mai plange...
nu am plecat eu si nici tu...
timpul a propus un joc... nu o ruleta ruseasa... niciun sunet sfasietor la final... un joc al acelor pe panoul argintiu al ceasului, un dans intre numere care valseaza intre lumina si intuneric, aratandu-si mandre nemurirea.
amintirile se creeaza intr-o secunda, dar dureaza o vesnicie
o pagina rupta din jurnal isi rescrie franturile de parca acum se intampla pentru prima data
zilele in care ma ascundeam in bratele tale desi firave, atat de protectoare, isi croiesc din nou intensitatea prin mine...
parca ieri ma cautau toti ingrijorati, dar nimeni nu stia unde mi-am gasit locul...
oriunde as fi plecat doar la tine mi se termina drumul...
secretul meu erai tu... si de ce nu, esti si azi...
motivul pentru care sufletul imi zambeste si atunci cand este trist e doar prezenta ta in viata mea...
motivul pentru care simt caldura chiar si atunci cand ploua... este siguranta, care desi dizolvata in ape evaporate, se intoarce mereu cu forte stranii de neinvins ca un ocean in furtuna
de dragul vremurilor de demult pastrez frumusetea ta interioara intr-o rama de aur , astfel nimeni nu poate fura ce a fost odata povestea noastra...
in prietenie nu se fac promisiuni si nici nu se spune "te iubesc"
prietenia doar se simte si se arata
...asa vrea doar o clipa sa mai simt si sa mai arat...