de ce

ne-am intalnit in spatii paralele si parea ca nimic nu ne va tine impreuna...

ne era teama sa renuntam la orice lucru care, chiar daca nu avea mare importanta, atarna atat de mult de parca vroia sa ne indeparteze

erau motive la tot pasul de care sa ne legam pentru a demonstra de ce nu avem curaj sa schimbam ceva

eram insa cu mult inaintea planurilor timpului, care ne transforma sufletele in poli si desi soptea porunci, l-am transformat intr-un magician supus

a asternut in fata noastra o mare de poduri pe care trebuia sa pasim impreuna, iar daca la final din mainile stranse una dadea drumul, tot ce era in spate se darama

pentru orice pas trebuia platit un tribut, tot ce lasam in urma nu mai avea cale de intoarcere

ar oare cati pasi mai sunt pana cand tu imi vei acorda increderea care sa te faca sa imi spui chiar si de ce ochii iti sunt in lacrimi cand plec, de ce ma pacalesti cu surasul tau cald de parca tot ce las la tine se va evapora ca o mireasma efervescenta...

oare de ce si cu voia noastra involuntara ceva tot ne desparte...