lost

mi se intampla sa ma pierd in ganduri de parca un sentiment ametitor ma atrage in universul perfect de o secunda

acolo ne intalnim deseori...

oare de ce de fiecare data cand ii simt prezenta in ganduri fura si fara sa stie cate un zambet ascuns pe chipul meu..

ma face sa ma intreb daca si el simte la fel,

daca sa trezeste brusc cu un zambet pe fata doar pentru ca se gandise la mine...

aromei perfecte a cafelei de la o vreme ii lipseste un strop de pasiune... de parca as avea licoarea fericirii intr-o sticluta, esenta magica sta ascunsa in imaginea lui
ii simt prezenta in parfumul imbietor din camera,

il simt de parca ar sta in fata mea pe fotoliu si doar mi-ar zambi

ma face sa ma pierd in tacerea diminetii, dar probabil pierduta sunt in ochii lui a caror cuvinte le aud tot mai clar

ca intr-o poveste totul ar deveni real, de parca i-as spune celui alaturi de care am copilarit ...azi ma vad altfel prin ochii tai

un strain mi-a batut la usa si a intrat fara sa ii dau voie

acum nu l-as mai lasa sa plece

atrage dupa el toate culorile din viata mea si le elibereaza la asfintit

imi lumineaza toate visele de parca noaptea ar fi un joc neincetat in care alergam ca doi copii la nesfarsit