de parca

De parca ieri nu ai vazut-o... de parca azi nu ai fi recunoscut-o...

E ca o floare prin desertul pustiit de propria-i soarta...

... singura farama de fericire nu e un strop de apa. Stropul ei de culoare linisteste setea nisipului ars de dor, potoleste cu a ei mireasma dorinta vantului ratacitor, inneaca tremurul orizontului intr-un albastru orbitor.

De parca ieri nu ai auzit-o... de parca azi nu ai fi ascultat-o...

Un glas timid picura pe corzi de chitare un fluier o dulce cantare...Acompaniat de suflul adanc al trairilor totul se termina pe ritmul unui placut fior... Un povestitor de renume sta ascuns in glasul ei si din cand in cand trezeste o noua istorie ce paleste in ochii negri ca o flama reinviata din tacerea stinsa a timpului...

De parca ieri ai fi pierdut-o... de parca azi ai fi regasit-o...
Daca ai fi cautat o viata omul perfect ea sigur este ce trebuia gasit. Daca nu te-ai straduit destul cu siguranta ai trecut de mii de ori pe langa ea si nu ai inteles; ti-a luat atata timp sa o gasesti dar o poti pierde mai repede decat crezi... Cu prima tradare isi pierde scanteia din privire apoi cu un zambet de gheata te indeparteaza. Nu iti vei dori sa o vezi departe dupa ce a fost in viata ta pentru ca iubirea ei va da dependenta gandurilor tale...

Totul se pierde, dar pe frumoasa cu ochii negri o voi pastra ca pe o comoara la loc sigur in sufletul ce nu-mi poate fi spart nici de cel mai mare hot...

De parca azi ar fi langa mine... de parca maine doar amintirea ei ar ramane...

De parca azi i-as spune ca o iubesc... maine eu voi fi pentru ea gandul ravasit ce cauta alinare in imbratisarea de ieri...