Scrisoare catre Saathiya

Acolo unde nici luna nu poate patrunde, acolo unde nici vantul nu poate adia... sta ascuns acel zambet vesel, sta ascunsa iubirea mea.Intr-o noapte luna s-a furisat pe fereastra si in vis mi-a spus ca acei doi ochi sclipitori n-am sa-i mai zaresc pana n-am sa stiu cum sa ii iubesc. Atunci mi-am adus aminte ca viata este mai mult de doua cuvinte, mai mult de acele ganduri ascunse, mai multe de acele vorbe ce niciodata nu vor fi spuse.Ce nu stie nici chiar universul este ca atunci cand iubesti nu poti minti... la fel cum soarele-si iubeste luna, la fel cum ziua isi iubeste noaptea, asa si eu iubesc acea stea mica de pe cer la care tu nu ai putut sa ajungi, dar in spatele careia deseori te ascunzi. Acolo sus straluceste iubirea si chiar de ar fi sa cada tot cerul, ultima stea o voi pastra pentru ea ... poate asa incepe povestea mea...Fiecare picatura de ploaie freamata de dor, timpul se opreste in loc si-mi strapunge sufletul fulgerator , fara chipul tau in intuneric am sa mor, fara zambetul tau nici soarele nu poate fi orbitor.Am sa ascult chiar inima ta... care bate pe ascuns doar pentru mine... asa imi spune linistea... in ochii tai se oglindeste iubirea.Poate ca acolo o lasasem, dar timpul m-a facut sa uit ca pentru a o aprinde iar trebuie sa spun cat te iubesc.De cate ori ne intalneam mereu ma intrebai : cum s-a intamplat iubirea?...cum a aparut ea? Era ceva ce vroiai sa-mi spui dar nu puteai, oare de cine iti era frica?Asculta-ma si tu o clipa: eu te iubesc! dar nu-i de-ajuns!Nu pot spune ca te iubesc pentru ca adevarul e ca......e prea putin......te iubesc mai mult de cat vezi tu cu ochii......de-ar fi sa numeri lacrimile varsate de nori nici chiar atunci n-ai intelege ca ceea ce simt e mai mult de infinite ori...Iubirea mea poarta un nume pe care cerul ti-l poate spune.Numele este scris pe o stea, numele tau e steaua mea!