feedback la o postare

Azi e prima data cand iarna si-a asternut vizibil aripile peste tot ce are drept acoperis cerul...
Azi e totusi doar o alta zi din iernile ce le-am trait si ce le voi mai trai in care imi place si nu-mi place: imi place peisajul si cum mi se joaca in ganduri, dar nu imi place ca acel alb stralucitor cernut ca un nisip inghetat va deveni un pamantiu spre negru murdar...imi place ca zapada acopera orasul si toate defectele lui, dar nu-mi place ca in scurt timp va contribui la scoaterea lor in evidenta.
Poate e prima zapada pentru un copil, poate e o noutate pentru un strain care nu a simtit-o niciodata si poate totusi in caderea ei usor violenta, azi zapada pentru multi e o bucurie.
...Si poate intr-un mod ciudat zapada imi place doar pentru ca in caderea ei haotica imi bucura prietenele, iar bucuria lor e mai mult decat suficienta cat sa o accept...
O prietena draga a scris azi o postare in care incerca sa isi descrie aceasta bucurie, numind fenomenul drept "iarna perfecta"...avem ceva in comun...in iarna ei perfecta si eu am vazut acel dans al fulgilor de zapada, ba chiar le-am ascultat muzica...un ecou asurzitor, linistit mi-a rascolit sufletul care de multe ori as vrea sa fie inghetat...cam tot ce e inghetat se topeste mai devreme sau mai tarziu...la fel si sentimentele mele care cadeau incercand sa imi creeze in palma o imagine...intr-o clipa a disparut...Zapada schimba totul in jur... lumineaza casa in mod natural, iar geamurile ii intampina stralucirea cu drag...Zapada e frumoasa pentru ca se joaca de-a metamorfoza spiritual :)) tristetea devine bucurie, frigul devine caldura, linistea devine o melodie cunoscuta... Tacerea ei imi aduce mereu aminte cat de norocoasa sunt pentru ca la fel ca ea, cazuta dintr-un singur nor, sufletele din jurul meu parca au aparut din unul nu plecat, dar departe de mine... Daca ar fi sa aleg intre a avea aceasta zapada asternuta sau norul care a cernut-o i-as spune destinului in fata ca joaca fara reguli...