mana trecatoare

Totul se pierde atat de usor ca mireasma unui trandafir proaspat... ofilit, ce trece de la intens la fad, care aprinde pasiunea in fitilul unei lumanari ... si o stinge ca topita in ceara...

...Cade din avantul suprem ca o frunza desprinsa de ramura ce i-a dat libertatea intr-o cutiuta a timpului, crezand ca zborul i-ar aduce fericirea...

Dar tot ce trece... sigur ramane in amintirea transformata in nefiinta, desenata de un pictor pe o coperta de carte ce spune "a fost... a fost odata!..."

Un sarut pe o petala, o picatura de roua plange pe frunza goala, lipsita de dorinta, ofilita de pasiune, saruta incet o mana... o mana trecatoare. O piele fina gaseste, se prelinge usor pe ea ca razele soarelui printre creste, si ametita de moment ramane o clipa socata in aer ca de cer atarnata: parfumul mainii trecatoare ii aminteste ca in zare ...se ascunde o iubire intre astrele ceresti, o iubire de la luna ce saruta soarele pe buze, in intuneric printre frunze...

Printre frunze mana mea cauta mana trecatoare a ta... ce statea pe chipul meu si al carei parfum ma ametea...

Printre frunze caut trecutul ...il citesc, il uit, il povestesc, dar as vrea... sa il retraiesc, sa duc mana trecatoare la gura, sa o sarut sa nu ma uite iara, din seara pana-n primavara, ca atat de des ne vedem. Sa o duc apoi la piept sa-mi simta inima cum, parca, se opreste si in ochii stralucitori o priveste, apoi in batai imi canta fericirea ... In ochii tai vad... ce uitasem ca era!...

As vrea din nou sa iti spun ca te iubesc, dar mai bine...ma opresc!... mai bine te iubesc din priviri, mai bine imi raspunzi... cu tacerea in care ma afunzi... Nu ma inchide acolo departe in sufletul tau!...