Imi place cand e ultimul chip pe care il privesc si apoi ... apoi el pleaca, plec si eu, dar ne reintalnim in vise.
Acelasi zambet fermecator ma atrage catre el, ma tine de mana si nu ma lasa decat in iubirea lui sa ma pierd.
Acelasi zambet fermecator ma atrage catre el, ma tine de mana si nu ma lasa decat in iubirea lui sa ma pierd.
Imi place sa il aud vorbind, ... vocea lui calda ma linisteste, si o aud mereu rasunand cand langa mine nu este.
In vise e la fel de imbietor, un rege indian care a renuntat la tron pentru a iubi o straina..., straina de tara, straina de limba, dar care vede in ochii lui o lumina ce pare mereu senina si misterioasa...
Imi place ca e simplu si atunci cand povesteste se coboara asupra mea, in brate strans ma tine si duios ma poarta intr-o lume aparent normala, dar care prin cuvintele lui devine o adevarata comoara.
Asa ma poarta si in vise si in realitate seara, noaptea, pana dimineata; ca un magician cu vraji spre mine se revarsa, apoi incet spre asfintit ma lasa.
Cu acelasi zambet ma si paraseste si mana de a mea lin si-o desprinde... L-as fi tinut prizonier acum, dar nu pot... pentru ca lumina zilei mereu ma prinde.
Strainul meu misterios imi daruieste astfel cateva clipe... in care viata pare o poveste, iar el, un veritabil rege, India toata e a lui, dar inima spre mine ii tot alearga, a mea de langa el nu vrea sa plece.
De ce pentru o clipa... viata sa nu ne fie poveste?
Acolo eu il iubesc si el ma iubeste, acolo eu il ascult si el imi vorbeste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu