habar nam ce e si asta

Din cand in cand am aceasta senzatie... ca esti destinata mie in intregime, ca nici luna de langa mine nu te poate fura.

Din cand in cand vorbesc si ii spun cat de dor imi e cand se stinge si iti spune ca lumina nu vreau sa ti-o vad. Nu stie sa minta... pentru ca si in intuneric te gasesc, dar tu fugi mereu din bratele mele, te pierd prin valurile albastre de matase...si parca sa te prind nu reusesc.

Ma faci sa cred ca esti langa mine, dar zambetul tau ma atentioneaza ca de stai nu vei mai sta... vei fugi, te vei desprinde de mana mea... Dupa tine alerg in zadar, dar chiar de in jocul tau nu reusesc sa te urmaresc... pot doar in suflet prizonieara sa te tin...

Luna imi spune mereu ca te tin prea strans, dar matasea din lanturi e defapt un voal facut din miile de trairi ce le scri pe oglinda...

Vreau sa ma pierd pe mine... sa ma pierd in a ta fiinta...

Farmecul tau e ca o adiere blanda... lasa-l sa ma atinga cand treci...

Picaturile de apa au conspirat...au o dorinta ascunsa, o rugaminte... in toate eu vad numai chipul tau ...un inger ce nu-mi da scapare...