Au incalzit doua maini ce ascundeau un semn.
In palme tineau chipul eternitatii
Si il fereau de infern ca de lumina singuratatii.
Gandurile erau libere printre pereti sa zboare
Si intrebau norii cum pot sta in casa
Cand lumea e afara dincolo de fereastra.
Dar norii au spus ca le e teama de tot
Le e teama chipul vantului sa il ascunda printre ei
Sa lase lacrimile ploii cu amintiri sa ii picure
Pentru ca cineva intr-o zi de ele va intreba,
iar raspunsul nu va fi pe aripile unui fluture ci in inima sa.
Intr-un borcan sus pe raft lumina ar ascunde-o
Si ca un cufar valoros l-ar apara
Dar cerul fara nori imbracaminte nu ar avea
Iar norii i-au promis ca ceva in loc ii va da.
Vom da cerului luna la gat sa o poarte
Si stelele in par sa il lumineze departe.
Soarele in piept ca simbol al libertatii va domni
Iar ploaia inelul iubirii ce niciodata nu va pierii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu